Mitul multitaskingului: de ce creierul comută între sarcini și cum să comuți mai rar
În psihologie, multitaskingul înseamnă să încerci să faci două sau mai multe sarcini deodată, de exemplu să scrii un e-mail în timpul unei ședințe. Numai că, la sarcinile solicitante, creierul nu procesează cu adevărat ambele sarcini în același timp: comută rapid între ele, iar fiecare comutare costă puțin timp și puțină precizie. (În informatică, multitaskingul e altceva, mai multe aplicații care rulează simultan, și nu despre asta e pagina de față.) Mai jos: ce au găsit studiile, de unde vin cifrele populare de „40%” și „23 de minute”, ce este reziduul de atenție și șase moduri de a comuta mai rar între sarcini.
- Multitaskingul cu sarcini solicitante este, în practică, o mutare rapidă a atenției de la una la alta.
- În experimentele lui Rubinstein, Meyer și Evans (2001), fiecare comutare între sarcini costa timp, iar costul creștea odată cu complexitatea regulilor sarcinii.
- Sophie Leroy (2009) a descris „reziduul de atenție”: după ce lași o sarcină neterminată, o parte din atenție rămâne la ea, iar performanța la următoarea scade.
- Afirmația că multitaskingul costă „până la 40% din timpul productiv” este o estimare pe care APA o atribuie psihologului David Meyer, nu rezultatul unei măsurători concrete.
- „23 de minute” e timpul mediu în care oamenii din studiul de teren al lui Gloria Mark reveneau la o sarcină întreruptă (făcând între timp încă vreo două lucruri), nu timpul necesar ca să te concentrezi din nou.
Multitaskingul în psihologie și în informatică
Cuvântul multitasking vine din informatică. Un calculator sau un telefon face „multitasking” când rulează mai multe programe, iar sistemul de operare împarte timpul de procesare între ele atât de repede încât pare simultan. Dacă vrei să pui două aplicații una lângă alta pe o tabletă, caută în ajutorul dispozitivului tău: articolul ăsta e despre oameni.
În psihologie, multitaskingul înseamnă să încerci să-ți împarți atenția între două sau mai multe sarcini deodată: vorbești la telefon în timp ce scrii, asculți un curs în timp ce răspunzi la mesaje, conduci în timp ce setezi GPS-ul. Interesant e că, la sarcinile care cer atenție, creierul se poartă puțin ca un calculator vechi: nu lucrează în paralel, comută. Doar că nu atât de repede și nu gratis.
Ce se întâmplă în creier când comuți între sarcini
Joshua Rubinstein, David Meyer și Jeffrey Evans (2001) au făcut patru experimente în care oamenii repetau aceeași sarcină sau alternau între două (clasificau figuri după reguli diferite, rezolvau tipuri diferite de calcule). Alternarea costa timp. Pierderea era mai mare când regulile erau mai complexe și mai mică atunci când oamenii aveau un semnal clar despre ce sarcină urmează. Autorii explică asta în doi pași: întâi creierul trebuie să schimbe obiectivul („acum fac B”), apoi să încarce regulile noii sarcini.
Stephen Monsell (2003), într-o trecere în revistă a cercetărilor despre comutarea între sarcini, a adăugat un punct important: chiar și când oamenii au timp să se pregătească pentru o comutare, o parte din cost rămâne; este așa-numitul cost rezidual al comutării. Pregătirea ajută, dar nu îl șterge.
În laborator, o comutare costă fracțiuni de secundă. Dar în viața reală nu alternezi între două reguli simple, ci între o ofertă scrisă pe jumătate, un chat și un tabel Excel, și nu o dată, ci de zeci de ori pe oră.
Încearcă și tu în două minute
Ia o foaie și un cronometru. Întâi scrie literele de la A la T, iar dedesubt numerele de la 1 la 20, și cronometrează-te. Apoi scrie același lucru alternând: A1, B2, C3… până la T20, și cronometrează-te din nou. A doua rundă are același număr de caractere și totuși durează de obicei mult mai mult și are mai multe greșeli. E o demonstrație simplă, nu un experiment științific, dar e exact ce se întâmplă când răspunzi la chat între două paragrafe.
Reziduul de atenție: de ce munca neterminată te frânează
Sophie Leroy (2009) a adăugat încă un strat. Când treci de la o sarcină pe care n-ai terminat-o la alta, o parte din atenție rămâne „agățată” de prima. Ea o numește reziduu de atenție. În experimentele ei, oamenii care treceau la altceva lăsând munca neterminată se descurcau mai prost la sarcina următoare decât cei care o terminaseră pe cea dinainte.
Asta explică o senzație cunoscută: răspunzi la un e-mail, dar în minte încă repari prezentarea. Nu ești pe deplin în niciuna dintre ele. Leroy și Theresa Glomb (2018) au prezentat apoi o metodă simplă de ajutor: înainte de o întrerupere, notează rapid unde ai rămas și ce faci mai departe (un plan de reluare a sarcinii). Așa mintea poate să dea drumul sarcinii. Mai multe tehnici practice în cum să te concentrezi.
Cei care fac mult multitasking se descurcă mai prost
Eyal Ophir, Clifford Nass și Anthony Wagner (2009) au comparat oameni care folosesc de obicei multe medii deodată (televizor, chat, web, muzică) cu alții care aproape nu fac asta. Rezultatul a fost opusul așteptărilor: cei care făceau mult multitasking media erau mai ușor distrași de stimuli irelevanți și se descurcau mai prost, nu mai bine, la un test de comutare între sarcini.
O nuanță importantă: a fost un studiu corelațional. Nu demonstrează că multitaskingul îți strică puterea de concentrare; se poate și ca oamenii cărora le e mai greu să se concentreze să facă mai mult multitasking. Studiile ulterioare pe tema asta au dat rezultate neuniforme. Concluzia sigură e modestă: probabil că mult multitasking nu te va face expert în multitasking.
Mituri și cifre care circulă
Articolele despre multitasking adoră cifrele spectaculoase. Iată ce e de fapt în spatele lor:
| Afirmația | De unde vine | Verdict |
|---|---|---|
| „Multitaskingul costă până la 40% din productivitate” | Pagina Asociației Americane de Psihologie despre costurile comutării între sarcini spune că David Meyer a afirmat că și scurtele blocaje mentale provocate de comutare pot costa până la 40% din timpul productiv. Este estimarea lui, nu o cifră măsurată în studiul din 2001. | Estimarea unui expert, nu o măsurătoare |
| „După o întrerupere îți trebuie 23 de minute ca să te concentrezi din nou” | Gloria Mark i-a spus lui Gallup că, în studiul ei de teren (Mark, Gonzalez și Harris, 2005), oamenii reveneau la munca întreruptă în medie după 23 de minute și 15 secunde, făcând între timp încă vreo două lucruri. | Timpul până la revenirea la sarcină, nu până la reconcentrare |
| „Întreruperile încetinesc munca” | Într-un experiment de laborator cu 48 de participanți, Mark, Gudith și Klocke (2008) au observat că oamenii întrerupți terminau sarcinile de e-mail mai repede și fără diferență de calitate, dar cu mai mult stres, frustrare, presiune a timpului și efort. | Mai degrabă „mai repede, dar cu stres” |
| „Femeile fac multitasking mai bine decât bărbații” | O afirmație populară fără dovezi solide. | Nu e susținută |
| „Multitaskingul scade IQ-ul cu 10 puncte” | Circulă pornind de la știri din presă; n-am găsit niciun studiu evaluat colegial care s-o demonstreze. | Nu o folosi |
Cercetările sunt de acord că trecerea de la o sarcină la alta are un cost. Cât de mare e depinde de sarcini, de cât de des comuți și de faptul că lași sau nu muncă neterminată. Nu există o singură cifră magică.
Când multitaskingul nu e o problemă
Să faci două lucruri deodată nu e o problemă când măcar unul e automat și nu cere decizii:
- mergi pe jos și vorbești la telefon, calci rufe și asculți un podcast, faci ordine pe muzică,
- muzică instrumentală în timpul muncii de rutină (versurile se bat mai mult cap în cap cu scrisul),
- muncă mecanică scurtă (sortat, copiat) în timp ce asculți ceva ușor.
Problemele încep când ambele sarcini au nevoie de limbaj, decizii sau memorie de lucru: scrii un e-mail într-o ședință, înveți în timp ce stai pe chat. Iar acolo unde e în joc siguranța, telefonul la volan nu intră în categoria „nu e o problemă”.
6 moduri de a comuta mai rar între sarcini
- Grupează e-mailurile și mesajele. În loc să te uiți la ele continuu, ocupă-te de ele de două până la patru ori pe zi, la ore fixe. Vezi gruparea sarcinilor.
- Un bloc = o sarcină. Alege un singur lucru pentru 25–50 de minute și pornește o numărătoare inversă. Cum organizezi blocurile: tehnica Pomodoro; pentru munca concentrată mai lungă, deep work.
- Înainte de o întrerupere, scrie unde ai rămas. Un rând, „următorul pas: termin paragraful cu prețurile”, scade reziduul de atenție (Leroy și Glomb, 2018).
- Dezactivează notificările care nu vin de la oameni. Știrile, rețelele sociale și „cuiva i-a plăcut postarea ta” pot aștepta.
- O singură fereastră. Închide filele care nu țin de bloc. Ce nu vezi nu-ți poate distrage atenția.
- Telefonul departe de tine. Nu cu fața în jos pe masă, ci în altă cameră sau în rucsac.
Încearcă acum: un bloc, o sarcină în CORTEX
CORTEX (gratuit pentru toată lumea) te ajută să aplici principiul „un bloc, o sarcină”: Focus cu numărătoare inversă (Pomodoro 25/5, 50/10 sau o durată la alegere) merge pe o singură sarcină, iar adăugarea rapidă (tasta Q) trimite gândurile răzlețe în Fără dată fără să ieși din bloc. Merge un singur cronometru odată, așa că, atunci când treci la altă muncă, timpul de dinainte se salvează.
Întrebări frecvente
Este multitaskingul un mit?
În parte. Poți face deodată două activități automate, cum ar fi să mergi și să vorbești. Însă la două sarcini solicitante creierul comută în loc să lucreze în paralel, iar cercetările despre comutarea între sarcini (Rubinstein și colab., 2001; Monsell, 2003) arată că alternarea are un cost.
Cât timp costă comutarea între sarcini?
În laborator, o comutare costă fracțiuni de secundă, iar costul crește odată cu complexitatea sarcinii; în munca reală, pierderile se adună cu numărul de comutări. Mult citatul „40%” e o estimare atribuită psihologului David Meyer, iar „23 de minute” e timpul mediu până la revenirea la munca întreruptă în studiul de teren al lui Gloria Mark.
Ce este reziduul de atenție?
Reziduul de atenție e partea din atenție care rămâne la o sarcină anterioară neterminată când treci la una nouă. Sophie Leroy (2009) a arătat că înrăutățește performanța la sarcina următoare. Ajută să scrii o notă scurtă cu „următorul pas” înainte să schimbi.
Fac femeile multitasking mai bine?
Nu există dovezi științifice solide pentru această afirmație atât de răspândită. Rezultatele studiilor variază și depind mai mult de tipul sarcinii și de exercițiu decât de gen.
Cum renunț la multitasking?
Lucrează în blocuri dedicate unei singure sarcini, cu numărătoare inversă, ocupă-te de e-mailuri și mesaje grupat, dezactivează notificările inutile și ține telefonul departe de tine. Notează gândurile răzlețe în loc să acționezi pe loc și scrie unde continui înainte de o întrerupere.
Surse și lecturi suplimentare
- Rubinstein, J. S., Meyer, D. E. & Evans, J. E. (2001). Executive control of cognitive processes in task switching. Journal of Experimental Psychology: Human Perception and Performance, 27(4), 763–797
- Monsell, S. (2003). Task switching. Trends in Cognitive Sciences, 7(3), 134–140
- Leroy, S. (2009). Why is it so hard to do my work? The challenge of attention residue when switching between work tasks. Organizational Behavior and Human Decision Processes, 109(2), 168–181
- Leroy, S. & Glomb, T. M. (2018). Tasks interrupted: How anticipating time pressure on resumption of an interrupted task causes attention residue and low performance on interrupting tasks and how a "ready-to-resume" plan mitigates the effects. Organization Science, 29(3), 380–397
- Ophir, E., Nass, C. & Wagner, A. D. (2009). Cognitive control in media multitaskers. PNAS, 106(37), 15583–15587
- Mark, G., Gudith, D. & Klocke, U. (2008). The cost of interrupted work: More speed and stress. CHI 2008
- Mark, G., Gonzalez, V. M. & Harris, J. (2005). No task left behind? Examining the nature of fragmented work. CHI 2005
- Gallup Business Journal (2006). Too many interruptions at work? Interview with Gloria Mark
- American Psychological Association: Multitasking: Switching costs
Pornește o sesiune de focus pe un singur lucru
Alege o sarcină, pornește timerul, iar CORTEX înregistrează cât ai lucrat de fapt.
Începe să te concentrezi